O definiție pentru panic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice

Intrare: panic
panic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panic
  • panicul
  • panicu‑
  • panică
  • panica
plural
  • panici
  • panicii
  • panice
  • panicele
genitiv-dativ singular
  • panic
  • panicului
  • panice
  • panicei
plural
  • panici
  • panicilor
  • panice
  • panicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)