pandemoniu sn [At: HELIADE, O. I, 239 / V: (grc; îvr) ~ion / Pl: ~ii / E: fr pandémonium, ngr πανδαιμόνιον] 1 (Liv) Loc unde domnește corupția, dezordinea. 2 Adunare zgomotoasă în care se complotează, se pun la cale fapte reprobabile. 3 (Îdt) Capitală imaginară a Infernului. 4 Consiliu al demonilor.