12 definiții pentru panacod panacadă panacoadă panacot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí.

PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí.

panacod sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~ot, ~ca sf, ~oa sf / Pl: ~oade / E: ngr πινακωτή] Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat, înainte de a fi introduse în cuptor Si: formă, tipar.

PANACÓD ~oáde n. Bucată de scânduri de anumite dimensiuni care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat pentru a fi introduse în cuptor. /<ngr. pinakotio

panacót n., pl. oate (ngr. pinakóti, scîndură de dus aluatu la cuptor [infl. de pinakidi, tăbliță], d. it. pane cotto, pîne coaptă; alb. panikotă, pîne coaptă, panikoté, covată în care se pune pînea coaptă). Mold. Munt. Formă (tipar) p. cozonacĭ. Scîndură (cu scobiturĭ saŭ nu) pe care brutariĭ duc pînea la cuptor. – În Munt. maĭ des -od, pl. -oade. V. cîrpător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

panacót (-oáte), s. n. – Formă pentru cornuri și chifle. – Megl. pănăcot. Ngr. πιναϰότι < it. pane cotto (Scriban), cf. alb. panikotë, bg. panakoda.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cu panacotu’ expr. (intl.) a fura din buzunare.

panacot, panacoturi s. n. (intl.) înghesuială, aglomerație. 2. furt din buzunar. 3. tramvai.

Intrare: panacod
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panacod
  • panacodul
  • panacodu‑
plural
  • panacoade
  • panacoadele
genitiv-dativ singular
  • panacod
  • panacodului
plural
  • panacoade
  • panacoadelor
vocativ singular
plural
panacadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
panacoadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
panacot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panacot
  • panacotul
  • panacotu‑
plural
  • panacoate
  • panacoatele
genitiv-dativ singular
  • panacot
  • panacotului
plural
  • panacoate
  • panacoatelor
vocativ singular
plural
panacot2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panacot
  • panacotul
  • panacotu‑
plural
  • panacoturi
  • panacoturile
genitiv-dativ singular
  • panacot
  • panacotului
plural
  • panacoturi
  • panacoturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panacod panacadă panacoadă panacot

  • 1. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: