pambriu sn [At: DOC. EC. 372 / V: ~bliu, ~brâu, ~ia sfa / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Înv) Stofă de lână merinos. 2 (Mun) Haină. 3 (Mun) Testemel. 4 (Mun) Năframă. 5 (Reg) Brâu de încins peste mijloc. 6 (Mun; îf pambria) Horă nedefinită mai îndeaproape 7 (Mun; îf pambria) Melodie după care se execută pambria (6).

PAMBRIU s. n. (Învechit) Stofă de lînă. Vezi...bătrîni boieri îmbrăcați peste anterie de pambriu cu binișuri. CAMIL PETRESCU, O. II 400. Vodă era... cu o scurteică lungă de pambriu verde. GHICA, S. A. 47. Dar nu-i poartă ciobănește, Ci mi-i poartă chip domnește, Cu caftane de pambriu. TEODORESCU, P. P. 474.

pambriu n. 1. stofă de merinos; giubea de pambriu albastru NEGR.; 2. testemel (în Vlașca). [Origină necunoscută].

pambríŭ n., pl. e și urĭ (turc.?). Vechĭ. Un fel de stofă de merinos. Azĭ. Munt. vest. Testemel.

pambliu sn vz pambriu

pambrâu sn vz pambriu

pambria sf vz pambriu

pambriu (înv.) s. n., art. pambriul; pl. pambriuri

pambriu (înv.) s. n., art. pambriul; pl. pambriuri

pambriu s. n., art. pambriul; pl. pambriuri

pambriu (pambriuri), s. n. – 1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray.

pambriu, pambriuri, s.n. (înv.) 1. stofă de lână merinos. 2. testemel, năframă; basma. 3. un fel de haină. 4. un fel de brâu încins. 5. (art.) numele unei hore; melodia după care se execută această horă.