13 definiții pentru paletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette.

PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette.

PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, uneori de porțelan etc., pe care pictorii își așază vopselele cînd lucrează și își fac amestecurile de culori. Considerații mai amănunțite asupra picturii lui, a felului cum lucrează, cum își pregătește paleta și își îmbină culorile vi le vor spune alții, mai competenți. ANGHEL, PR. 156. ◊ Fig. Deși trăind în romantism, adică într-o epocă în care paleta scriitorilor s-a încărcat de culoare... Bălcescu rămîne un scriitor sobru. VIANU, S. 79. 2. Lopățică rotundă de lemn, acoperită cu cauciuc sau plută, cu care se lovesc mingile la tenisul de masă. V. rachetă. 3. Piesă plată de forme variate, folosită ca unealtă de presat, netezit, fățuit. Piesă în diferite mecanisme. ♦ Pală3 de dimensiuni mai mici.

PALÉTĂ s.f. 1. Plăcuță de lemn, de obicei ovală, pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează. ♦ (p. ext.) Denumire dată gamei cromatice specifice unui pictor sau unei lucrări. ♦ (Arheol.) Obiect de formă plată, geometrică sau animalieră, din șist, pe care se crede că erau preparate culorile. 2. Plăcuță rotundă cu mâner care se folosește pentru lovirea mingii la tenisul de masă. 3. Organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul; pală mică. 4. (Mar.) Platformă folosită în porturi și pe nave la manipularea și la stivuirea unor mărfuri. [< fr. palette].

PALÉTĂ s. f. 1. plăcuță de lemn (ovală) pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează. ◊ (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor, unei lucrări; cromatică, colorit, măiestrie a unui scriitor, compozitor etc. 2. plăcuță rotundă cu mâner pentru lovirea mingii la tenisul de masă. 3. organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul. 4. (mar.) platformă în porturi și pe nave la manipularea și stivuirea unor mărfuri. (< fr. palette)

PALÉTĂ ~e f. 1) Placă de lemn pe care pictorul își dispune și își amestecă culorile. 1) Gamă de culori caracteristică pentru opera unui pictor; cromatică; colorit. 3) fig. Măiestrie artistică a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite în creația unui om de artă. 5) sport Rachetă mică de lemn acoperită cu cauciuc sau cu plută și folosită pentru a lovi mingea la tenisul de masă. 6) Piesă a unei mașini cu rotor, având forma unei aripi cu fețe curbe. /<fr. pallete

paletă f. scândurică pe care pictorii își așează colorile (= fr. palette).

*palétă f., pl. e (fr. palette, dim. d. pale = pelle, lat. pala [*pagela], lopată, d. pángere, im-pingere. V. împing). Tăbliță de lemn orĭ de metal, de ordinar ovală, pe care pictoriĭ îșĭ pun colorile și o țin într’o mînă cînd pictează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palétă s. f., g.-d. art. palétei; pl. paléte

palétă s. f., pl. paléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALÉTĂ s. v. colorit, cromatică.

PALE s. (TEHN.) pală. (~ de rotor, de elice.)

pale s. v. COLORIT. CROMATICĂ.

Intrare: paletă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pale
  • paleta
plural
  • palete
  • paletele
genitiv-dativ singular
  • palete
  • paletei
plural
  • palete
  • paletelor
vocativ singular
plural