11 definiții pentru palestră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra.

palestră sf [At: CANTEMIR, IST. 196 / Pl: ~re / E: lat palaestra] 1-2 (Ant) (Școală sau) loc în care tinerii erau pregătiți în domeniul educației fizice, al luptelor etc. 3 (Pgn) Școală. 4 (Ant) Loc special amenajat pentru exerciții corporale de gimnastică, de luptă etc. 5 (Pex) Exerciții corporale. 6 Armă de luptă asemănătoare cu arbaleta.

PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra.

PALÉSTRĂ, palestre, s. f. (În vechea Grecie) Loc unde se făceau exerciții corporale (gimnastică, lupte).

PALÉSTRĂ s.f. (La vechii greci și la romani) Loc special amenajat pentru exerciții de gimnastică, lupte etc. ♦ Școală ateniană de educație fizică, urmată de băieți între 13 și 15 ani după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. [Cf. lat. palaestra, gr. palaistra < pale – luptă].

PALÉSTRĂ s. f. 1. (în Grecia și Roma antică) loc special amenajat pentru exerciții fizice 2. școală ateniană de educație fizică, frecventată de absolvenții școlii de gramatică și a celei de kitară. (< fr. palestre, lat. palaestra, gr. palaistra)

PALÉSTRĂ ~e f. (în Grecia și în Roma antică) 1) Loc special amenajat pentru diferite probe și întreceri sportive. 2) Școală de educație fizică pentru băieți. /<lat. palaestra

palestră f. 1. loc rezervat exercițiilor corpului, la cei vechi; 2. exercițiile înseși.

*paléstră f., pl. e (lat. palaestra, d. vgr. palaistra). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, loc public de exercițiĭ corporale. Pin ext. Exercițiĭ gimnastice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre

paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre

Intrare: palestră
palestră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palestră
  • palestra
plural
  • palestre
  • palestrele
genitiv-dativ singular
  • palestre
  • palestrei
plural
  • palestre
  • palestrelor
vocativ singular
plural

palestră

  • 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: