paleogeofizică sf [At: DN² / P: ~le-o-ge-o~ / Pl: (rar) ~ici / E: fr paléogéophysique] Știință care studiază legile și modificările fenomenelor geofizice.

PALEOGEOFIZICĂ s.f. Știință care studiază legile și modificările fenomenelor geofizice. [Gen. -cii. / < fr. paléogéophysique].

PALEOGEOFIZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.

paleogeofizic, ~ă a [At: DEX-S / P: ~le-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paléogéophysique] 1 Care aparține paleogeofizicii. 2 Referitor la paleogeofizică. 3 Specific paleogeofizicii. 4 De paleogeofizică.

PALEOGEOFIZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.

PALEOGEOFIZIC, -Ă I. adj. referitor la paleogeofizică. II. s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele geofizice de-a lungul erelor geologice. (< fr. paléogéophysique)

paleogeofizică (desp. -le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofizicii

paleogeofizică (-le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofizicii

paleogeofizică s. f. (sil. -le-o-ge-o-), g.-d. art. paleogeofizicii