paleci sn vz palici

palécĭ, V. palicĭ.

PALICI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič.

palici sn [At: CIHAC, II, 273 / V: ~u, ~leci / Pl: ~uri / E: cf srb polic] (Mol; Buc) 1-8 (Șhp) Păhăruț (1-8).

paliciu sn vz palici

păleacă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 80 / V: pel~, pelele~ / Pl: ~aci, ~ace / E: păli¹ + -eacă] 1 (Mun) Prăjină de lemn lungă și subțire Si: ciomag. 2 (Mun; îf peleancă, peleleacă) Nuia groasă.

peleacă sf vz păleacă

peleleacă sf vz păleacă

PALICI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. scr. polič.

PALICI, paliciuri, s. n. (Mold., Bucov.) Păhărel de vin sau de rachiu de 50 de grame; conținutul unui asemenea păhărel. V. cinzeacă. Voi, voinicilor, duceți-vă de mai cinstiți cîte un palici de vin. SADOVEANU, O. I 44.

palícĭ n., pl. e și urĭ (bg. palič și palnik, fitil. V. palinkă). Mold. Fam. Păhăruț de băut rachiŭ. Strigăt ironic adresat bețivilor: paliciu, măĭ! – Și -écĭ. V. papacĭoc, cinzeacă, țoĭ.

páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.

peleácă, V. palíță.

palici (reg.) s. n., pl. paliciuri

palici (reg.) s. n., pl. paliciuri

palici s. n., pl. paliciuri

Palici, doi zei, frați gemeni, de origine siciliană. Erau fiii lui Zeus și ai lui Thalea. Se spunea că, temîndu-se de gelozia Herei, Thalea s-ar fi ascuns sub pămînt ca să-i poată naște.

păleacă, păleci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă.