1) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (d. pălăngesc, polignesc, pologesc supt infl. luĭ palancă 2). Est. (Tut.) Turtă de făină de popușoĭ acoperită cu frunze de nuc orĭ de hrean și coaptă’n spuză. Adv. Trîntit la pămînt, întins, vrașilă: grîŭ trîntit palancă de ploaĭe. – Și -ngă (vest). V. polog, blană.