12 definiții pentru palanchin (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.

palanchin [At: NICOLAU, P. 58/16 / Pl: ~e, ~uri, (rar) ~i / E: fr palanquin] (Asr) Lectică.

PALANCHÍN, palanchine, s. n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin.

PALANCHÍN, palanchine, s. n. Lectică. Colo, sub sicomori tineri. Palanchinul... trece prin papura argintie, Cît perdelele-i de-argint. NEGRUZZI, S. II 132.

PALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin].

PALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. (< fr. palanquin)

PALANCHÍN ~e n. (în unele țări din Orient) Jilț sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanți, cămile) și folosit ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; lectică; litieră. /<fr. palanquin

palanchin n. 1. un fel de litieră obișnuită în India; 2. scaun portativ.

*palanchín n., pl. e (fr. palanquin, d. pg. palanquim, rudă cu scr. palyanka). În extremu Orient, scaun, lectică saŭ hamac purtat de oamenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palanchín s. n., pl. palanchíne

palanchín s. n., pl. palanchíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

palanchin s. v. LECTICĂ. LITIERĂ.

Intrare: palanchin (pl. -e)
palanchin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanchin
  • palanchinul
  • palanchinu‑
plural
  • palanchine
  • palanchinele
genitiv-dativ singular
  • palanchin
  • palanchinului
plural
  • palanchine
  • palanchinelor
vocativ singular
plural
palanchin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanchin
  • palanchinul
  • palanchinu‑
plural
  • palanchinuri
  • palanchinurile
genitiv-dativ singular
  • palanchin
  • palanchinului
plural
  • palanchinuri
  • palanchinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)