11 definiții pentru paladin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino.

paladin sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ni / E: fr paladin] 1 Nobil slujitor la palatul unor regi din apusul Europei. 2 (Pex) Cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice Vz palatin2. 3 (Fig) Bărbat curajos, însuflețit de sentimente cavalerești.

PALADÍN, paladini, s. m. (În evul mediu, în Europa apuseană) Nobil slujitor la palatul unor regi; p. ext. cavaler rătăcitor din evul mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino.

PALADÍN, paladini, s. m. (În evul mediu) Slujitor la palatul regilor; p. ext. cavaler rătăcitor; (astăzi fig.) om voinic, îndrăzneț, cu sentimente cavalerești.

PALADÍN s.m. Nobil care slujește la palatul regal. V. palatin. ♦ Cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. ♦ (Fig.) Voinic, om îndrăzneț, animat de sentimente cavalerești. [Cf. fr. paladin, it. paladino < lat. palatinus].

PALADÍN s. m. 1. nobil care slujește la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. 2. (fig.) om curajos, îndrăzneț, cavaler (II, 1). (< fr. paladin, it. paladino)

PALADÍN ~i m. (în evul mediu) 1) Nobil care servea la curtea unui monarh. 2) Cavaler rătăcitor (și mereu în căutare de aventuri eroice). 3) Bărbat cu sentimente și atitudini cavalerești. 4) Om devotat unei cauze sau unei persoane. /<fr. paladin, it. paladino

*paladín m. (fr. paladin, d. it. paladíno, care vine d. lat. palatinus. V. palatin). Senior din suita luĭ Carol cel Mare: Roland era tipu paladinuluĭ. Cavaler medieval care umbla după aventurĭ. Fig. Om viteaz și leal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paladín s. m., pl. paladíni

paladín s. m., pl. paladíni

Intrare: paladin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladin
  • paladinul
  • paladinu‑
plural
  • paladini
  • paladinii
genitiv-dativ singular
  • paladin
  • paladinului
plural
  • paladini
  • paladinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)