12 definiții pentru pahonț pohonț puhonț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.

PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.

pahonț, ~oanță [At: FILIMON, O. II, 181 / V: (reg) poh~ / Pl: ~i, ~oanțe / E: cf rs пехотинец „infanterist”] (Pop) 1-2 sm (Soldat sau) cărăuș din armata țaristă. 3 sm (Îdt) Birjar de origine rusă. 4 smf Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară.

PAHÓNȚ, pahonți, s. m. Soldat cărăuș din fosta armată țaristă. În fața Vidinului stau romînii; în locul vagoanelor erau pahonții. D. ZAMFIRESCU, R. 188. – Variantă: pohónț (CREANGĂ, P. 304) s. m.

PAHÓNȚ ~i m. pop. 1) Soldat cărăuș din armata rusă. 2) depr. Persoană grosolană și murdară. /cf. rus. pehotineț

pahonț m. Mold. 1. cărăuș muscal; 2. fig. mojic, bădăran: ce ai pățit, mă pahonțule? CR. [Vechiu-rom. și Mold. pohoț, mijlocitor neonest (f. pohoață) = rus. POHOTNYI, nerușinat, desfrânat].

POHÓNȚ s. m. v. pahonț.

puho[1] sm vz pahonț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pohónț și pahónț m. (rut. pogóncĭ și -ónecĭ [pron. pahónțĭ], curier, d. po-goniti, a pogoni, a mînca vitele; rus. pogónšcik, curier, mojic. V. pogonicĭ). Mold. Iron. Rus de un aspect sălbatic (cărăuș al oștiĭ ruseștĭ orĭ soldat rusesc în general).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți

Intrare: pahonț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paho
  • pahonțul
  • pahonțu‑
plural
  • pahonți
  • pahonții
genitiv-dativ singular
  • paho
  • pahonțului
plural
  • pahonți
  • pahonților
vocativ singular
  • pahonțule
plural
  • pahonților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poho
  • pohonțul
  • pohonțu‑
plural
  • pohonți
  • pohonții
genitiv-dativ singular
  • poho
  • pohonțului
plural
  • pohonți
  • pohonților
vocativ singular
  • pohonțule
plural
  • pohonților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puho
  • puhonțul
plural
  • puhonți
  • puhonții
genitiv-dativ singular
  • puho
  • puhonțului
plural
  • puhonți
  • puhonților
vocativ singular
  • puhonțule
plural
  • puhonților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pahonț pohonț puhonț popular

  • 1. Soldat cărăuș din armata rusă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În fața Vidinului stau romînii; în locul vagoanelor erau pahonții. D. ZAMFIRESCU, R. 188.
      surse: DLRLC
  • 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • cf. limba rusă pehotineț „infanterist”.
    surse: DEX '09 DEX '98