opțiuni
  • info

14 definiții pentru pahonț

din care

Explicative DEX

PAHONȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohonț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.

PAHONȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohonț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.

pahonț, ~oanță [At: FILIMON, O. II, 181 / V: (reg) poh~ / Pl: ~i, ~oanțe / E: cf rs пехотинец „infanterist”] (Pop) 1-2 sm (Soldat sau) cărăuș din armata țaristă. 3 sm (Îdt) Birjar de origine rusă. 4 smf Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară.

PAHONȚ, pahonți, s. m. Soldat cărăuș din fosta armată țaristă. În fața Vidinului stau romînii; în locul vagoanelor erau pahonții. D. ZAMFIRESCU, R. 188. – Variantă: pohonț (CREANGĂ, P. 304) s. m.

PAHONȚ ~i m. pop. 1) Soldat cărăuș din armata rusă. 2) depr. Persoană grosolană și murdară. /cf. rus. pehotineț

pahonț m. Mold. 1. cărăuș muscal; 2. fig. mojic, bădăran: ce ai pățit, mă pahonțule? CR. [Vechiu-rom. și Mold. pohoț, mijlocitor neonest (f. pohoață) = rus. POHOTNYI, nerușinat, desfrânat].

pahónț, V. pohonț.

POHONȚ s. m. v. pahonț.

POHONȚ s. m. v. pahonț.

pohonț, ~oanță smf vz pahonț

puhonț[1] sm vz pahonț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

POHANȚ s. m. v. pahonț.

pohónț și pahónț m. (rut. pogóncĭ și -ónecĭ [pron. pahónțĭ], curier, d. po-goniti, a pogoni, a mînca vitele; rus. pogónšcik, curier, mojic. V. pogonicĭ). Mold. Iron. Rus de un aspect sălbatic (cărăuș al oștiĭ ruseștĭ orĭ soldat rusesc în general).

Ortografice DOOM

pahonț (pop.) s. m., pl. pahonți

pahonț (pop.) s. m., pl. pahonți

pahonț s. m., pl. pahonți

Intrare: pahonț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pahonț
  • pahonțul
  • pahonțu‑
plural
  • pahonți
  • pahonții
genitiv-dativ singular
  • pahonț
  • pahonțului
plural
  • pahonți
  • pahonților
vocativ singular
  • pahonțule
plural
  • pahonților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohonț
  • pohonțul
  • pohonțu‑
plural
  • pohonți
  • pohonții
genitiv-dativ singular
  • pohonț
  • pohonțului
plural
  • pohonți
  • pohonților
vocativ singular
  • pohonțule
plural
  • pohonților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhonț
  • puhonțul
plural
  • puhonți
  • puhonții
genitiv-dativ singular
  • puhonț
  • puhonțului
plural
  • puhonți
  • puhonților
vocativ singular
  • puhonțule
plural
  • puhonților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohanț
  • pohanțul
  • pohanțu‑
plural
  • pohanți
  • pohanții
genitiv-dativ singular
  • pohanț
  • pohanțului
plural
  • pohanți
  • pohanților
vocativ singular
  • pohanțule
  • pohanțe
plural
  • pohanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pahonț, pahonțisubstantiv masculin

popular
  • 1. Soldat cărăuș din armata rusă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fața Vidinului stau romînii; în locul vagoanelor erau pahonții. D. ZAMFIRESCU, R. 188. DLRLC
  • 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.