pahiglosie sf [At: DEX-S / Pl: ~ii / E: fr pachyglossie] (Med) Îngroșare anormală a limbii.

PAHIGLOSIE s.f. Îngroșare anormală a limbii. [Gen. -iei. / cf. gr. pachys – gros, glossa – limbă].

PAHIGLOSIE s. f. îngroșare patologică a limbii. (< fr. pachyglossie)

PAHI- (PACHI-) „gros, îngroșat”. ◊ gr. pakhys „dens, tare, gros” > fr. pachy-, germ. id., it. pachi-, engl. pachy- > rom. pahi- și pachi-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini îngroșați; ~acrie (v. -acrie), s. f., diformitate caracterizată prin existența unor extremități îngroșate; sin. acropahidermie; ~andru (v. -andru), adj., cu stamine îngroșate; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe îngroșate; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă pahicefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., îngroșare anormală a oaselor craniene; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., îngroșare exagerată a buzelor; ~cromatic (v. -cromatic), adj., cu cromatina dispusă în filamente groase; ~dactil (v. -dactil), adj., care prezintă pahidactilie; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., îngroșare anormală a degetelor; ~derm (v. -derm), adj., s. n., 1. adj., Cu pielea foarte groasă. 2. s. n., Mamifer erbivor masiv, cu pielea foarte groasă, cu pîntecele mare și cu picioarele terminate cu o copită; ~dermie (v. -dermie), s. f., îngroșare patologică a pielii; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze groase; ~glosie (v. -glosie), s. f., îngroșare anormală a limbii; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor; ~nemă (pachinemă) (v. -nemă), s. f., filament cromozomic prezent în stadiul pahiten al diviziunii meiotice; ~noză (v. -noză), s. f., creștere în grosime a organelor vegetale; ~odont (v. -odont), adj., (despre moluște) cu dinți îngroșați; ~onichie (v. -onichie), s. f., îngroșare exagerată a unghiilor; ~otie (v. -otie), s. f., îngroșare anormală a urechilor; ~pod (v. -pod), adj., s. m., (individ) cu picioare anormal de groase; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu aripi îngroșate; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcina groasă; ~ten (pachiten) (v. -ten), adj., s. n., (stadiu) al profazei meiotice, caracterizat prin terminarea împerecherii cromozomilor omologi; ~trih (v. -trih), adj., cu peri groși.