paf i [At: BOLINTINEANU, O. 372 / E: fo, cf ger paff „încremenit, înmărmurit”, fr paf „beat, lovit”] 1 (Îcr pif, puf, poc) Cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc. 2-3 (Fam; îe) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) ~ (A rămâne sau) a face pe cineva să rămână uimit peste măsură. 4 (Fam; îe) A face ~ (pe cineva) A uimi pe cineva.