2 intrări

9 definiții

PACIÚLI s. m. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.

PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.

PACIÚLI s. f. v. paciulie.

paciúli (plantă) (-ciu-li) s. m.

paciúli s. f. invar. (sil. -ciu-li)

PACIÚLI s.f. Plantă erbacee labiată, originară din Extremul Orient, din care se extrage un parfum puternic. [Pron. -ciu-li, var. paciulie s.f. / < fr. patchouli].

PACIÚLI s. f. inv. plantă erbacee tropicală din familia labiatelor, din ale cărei frunze se extrage un ulei eteric, folosit în parfumerie. (< fr. patchouli)

paciulí (-íi), s. f. – Plantă (Pogostemon patchouli). Fr. patchouli.

PACIÚLI f. invar. 1) Plantă erbacee exotică, ale cărei frunze conțin un ulei foarte aromat, folosit în industria parfumurilor. 2) Parfum obținut din acest ulei. [Sil. -ciu-li] /<fr. patchouli

Intrare: paciuli (s.f.)
paciuli (s.f.) substantiv masculin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paciuli paciuli
plural paciuli paciulile
genitiv-dativ singular paciuli paciulii
plural paciuli paciulilor
vocativ singular
plural
Intrare: paciuli (s.m.)
paciuli (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paciuli paciuliul
plural paciuli paciulii
genitiv-dativ singular paciuli paciuliului
plural paciuli paciulilor
vocativ singular
plural