Definiția cu ID-ul 965201:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PACE. Subst. Pace; înțelegere, armonie; prietenie; liniște, tihnă, tihneală, tihnire (înv.), calm; împăcare, împăcăciune (înv.), împăciuire (rar), conciliație, conciliere, reconciliere. Coexistență pașnică; bună vecinătate. Pacificare, pacificație (rar). Pacifism. Pipa păcii; porumbelul păcii. Armistițiu; capitulare; încheierea păcii; tratat de pace; pact de neagresiune; acord. Conferință de pace. Dezarmare. Demobilizare. Pacificator, luptător pentru pace; pacifist. Sol de pace. Adj. Pașnic, iubitor de pace, pacific (înv.); pacifist. Pacificator; împăciuitor, conciliant, conciliator. Vb. A trăi în pace. A menține pacea, a apăra pacea, a lupta pentru pace. A înceta ostilitățile; a cere pace, a depune armele, a capitula; a face pace, a încheia pace; a cădea la pace, a se împăca, a se împăciui (rar), a fuma pipa păcii. A pacifica, a restabili pacea, a împăca, a împăciui (rar), a concilia. A dezarma. A demobiliza. V. calm, coeziune, existență, prietenie, unire.