pace f. 1. stare de liniște într’o țară: în timp de pace; 2. tractat de pace: a încheia pace; 3. lipsă de ceartă, de turburare: a trăi în pace; 4. fig. liniște, repaos: pacea sufletului; 5. împăcare: a făcut pace. [Lat. PACEM]. ║ int. spre a exprima că ceva s’a sfârșit într’un mod oarecare: tata a dat gloabă pentru mine și pace bună! CR.