20 de definiții pentru pațachină pasachină pațachin pățăchină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

pațachi [At: COSTINESCU / V: (îrg) ba~, bația~, pasa~, pațachin sm, pățăc~ / Pl: ~e / E: cf srb pasjakovina] 1 sf (Bot; reg) Verigar (Rhamnus cathartica). 2 sf (Bot; reg) Crușân (Rhamnus frangula). 3 sf (Bot; reg) Roibă (Rubia tinctorum). 4 sf (Bot; reg) Tulichină (Daphne mezereum). 5 sm (Bot; reg; îf pațachin) Vișin sălbatic (Prunus fructicosa). 6 sf (Rar) Cerneală tipografică de culoare roșie. 7 sf (Fam; dep) Epitet pentru o femeie îmbrăcată și fardată strident. 8 sf (Fam; dep) Epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. 9 smf (Fam; dep; șîf pațachin) Om de nimic. 10 sf (Reg; dep) Femeie leneșă și proastă.

PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. I. (Bot.) Arbust cu frunze asemănătoare celor de fag, dar mai verzi, cu nuanțe gălbui; crește mai ales în locurile umede din păduri; lemnul său e întrebuințat la fabricarea cărbunelui de desen și a prafului de pușcă, iar scoarța ca purgativ (Rhamnus cathartica). II. Femeie depravată, vulgară.

PAȚACHÍNĂ ~e f. 1) Arbust cu ramuri ascendente (terminate la unele specii printr-un spin), cu frunze eliptice și cu fructe rotunde, de culoare neagră-violetă, care se întrebuințează în scopuri industriale și medicinale. 2) depr. Femeie desfrânată. /Orig. nec.

pațachină f. arbust cu bobițe negre, întrebuințate în medicină și în boiangerie (Rhamnus cathartica). [Origină necunoscută].

2) pațachínă, baț- și pas- f., pl. e (sîrb. pasjakovina, d. pasjak, scîrnă de cîne, din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel). Un copăcel fără spinĭ, cu fructe roșiĭ care pe urmă se fac negre, numit și lemn cînesc, crușeĭ și crușîn (rhamnus frángula saŭ frángula alnus), a căruĭ scoarță se întrebuințează în medicină, ĭar cărbunele la făcut praf de pușcă și la desemnat. Alt copăcel, ale căruĭ poame-s purgative, numit și verigar, salbă moale și mălin negru (rhámnus cathártica). Roĭbă.

1) pațachínă, f., pl. e (d. pațachină 2 din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel, adică „putoare”. Cp. cu tîrfă). Fleoarță, femeĭe depravată. – Și mațaghínă (est), care înseamnă și „mahalagĭoaĭcă, mitocancă, țopîrlancă”. V. magopeț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne

pațachínă s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAȚACHÍNĂ s. v. crușân, părul-ciutei, salbă-moale, verigar.

pațachi s. v. CRUȘÎN. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.

PAȚACHI s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, roibă, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pațachínă (pațachíne), s. f.1. Roibă (Rhamnus frangula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Rhamnus frangula L. (syn. Frangula alnus Mill.) « Pațachină, Crușin ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe-verzi, mici, hermafrodite (5 petale, 5 sepale, 5 stamine), dispuse, pînă la 20, în fascicule axilare. Frunze ovat-lanceolate, acuminate, întregi, alterne, pe partea superioară verzi-lucioase, pe partea inferioară ceva mai deschise, pubescente de-a lungul nervurilor (proeminente). Arbust de cca 6 m înălțime, coroană rară, ramuri maro-închis, alterne, fără spini, subțiri, ascendente. Fructe, drupe verzi, roșii și, în final, negre, cu cîțiva sîmburi. Suportă umbra.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pațachină, pațachine s. f. (peior.) 1. femeie îmbrăcată ridicol / sau fardată excesiv. 2. Femeie ușuratică. 3. femeie trivială.

Intrare: pațachină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pațachi
  • pațachina
plural
  • pațachine
  • pațachinele
genitiv-dativ singular
  • pațachine
  • pațachinei
plural
  • pațachine
  • pațachinelor
vocativ singular
  • pațachi
  • pațachino
plural
  • pațachinelor
pasachină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pațachin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pățăchină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pațachină pasachină pațachin pățăchină

  • 1. botanică Arbust cu frunze asemănătoare celor de fag, dar mai verzi, cu nuanțe gălbui; crește mai ales în locurile umede din păduri; lemnul său e întrebuințat la fabricarea cărbunelui de desen și a prafului de pușcă, iar scoarța ca purgativ (Rhamnus cathartica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: verigar
  • 2. familiar Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: