24 de definiții pentru pașuș pasoș pasuș paș pașiuș pașoș păsuș pășuș poșuș (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris). – Din magh. passzus.

pașuș sn [At: (a. 1770) FURNICĂ, I. C. 23 / V: (înv) ~șiuș, ~șoș, (reg) pasoș, pasuș (A: nct), paș, păsuș, păș~, poș~ / Pl: ~uri / E: mg passzus] 1 (Îrg) Pașaport. 2 (Reg; îe) A-i da (cuiva) pășușul A alunga pe cineva de undeva Si: a-i da pașaportul. 3 (Trs; îf pășuș) Bilet. 4 (Reg) Bilet pentru vânzarea vitelor. 5 (Trs) Ordin scris. 6 (Reg; sst) Primar.

PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) – Din magh. passzus.

PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Învechit și regional) Pașaport. Ca să ne ducem cu lină, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171. ♦ Ordin (scris). A venit poruncă-n țară Să meargă feciorii iară; A venit cărți și pașuș Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323. – Variantă: pășúș (RETEGANUL, P. III 28) s. n.

pașuș n. Tr. Mold. pașaport: ne trebuia pașuș nemțesc GHICA. [Ung. PÁSUS (din nemț. Pass)].

pasoș1 a, av [At: LEXIC REG. II, 87 / Pl: ~i / E: pas2 + -oș] (Reg; d. oameni) 1-2 (Care merge) cu pași2 (1) mari.

pasuș[1] sn vz pașuș

  1. În definiția principală: A: nct LauraGellner

pașoș sn vz pașuș[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz pașul LauraGellner

PĂȘÚȘ s. n. v. pașuș.

pașapórt și (vechĭ) pașp- și pasport n., pl. oarte (rus. pášport și pásport, d. fr. passeport, d. passer, a trece, și port, trecere, sosire; it. passaporto). Act emis de o autoritate publică (prefectura polițiiĭ) pin care se permite posesoruluĭ să călătorească în străinătate și pin care se poate invoca protecțiunea consulatuluĭ respectiv saŭ a autorităților străine. Pop. Bilet de identitate și de liberă circulațiune în țară (V. petrecere). Fig. Fam. A da cuĭva pașaport, a-ĭ da răvaș de drum, a-ĭ da papuciĭ, a-l trimete la plimbare, a-l congedia, a-l alunga. – În Trans. pasúș și păsúș (ung. paszus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri

pașúș s. n., pl. pașúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAȘÚȘ s. v. pașaport.

arată toate definițiile

Intrare: pașuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașuș
  • pașușul
  • pașușu‑
plural
  • pașușuri
  • pașușurile
genitiv-dativ singular
  • pașuș
  • pașușului
plural
  • pașușuri
  • pașușurilor
vocativ singular
plural
pasoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pasuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pașiuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pașoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păsuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pășuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)