PAȘOPTIST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist.

pașoptist, ~ă [At: PASCU, S. 422 / V: (rar) patruzecio~ / Pl: ~iști, ~e / E: pașopt + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține generației participanților la revoluția de la 1848 din țările române și care a susținut ideile lor. 3-4 smf, a (Persoană) care a participat la revoluția din 1848 din țările române. 5-6 a Care aparține (pașoptismului sau) pașoptiștilor (1, 3). 7-8 a Privitor (la pașoptism sau) la pașoptiști (1, 3). 9-10 a Caracteristic (pașoptismului sau) pașoptiștilor (1, 3).

PAȘOPTIST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din țările românești; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist.

PAȘOPTIST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj. Care ține de generația de luptători progresiști ai revoluției burghezo-democratice de la 1848 din țările romînești și Transilvania. Prețuirea ideilor înaintate pașoptiste și cunoașterea directă a vieții grele a poporului asuprit... și-au pus pecetea pe cele mai valoroase opere ale lui Ciprian Porumbescu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2792. ◊ (Substantivat) Enache lloveanu... om purtat prin străinătăți și pașoptist cu idei occidentale, a schimbat altă orînduială. C. PETRESCU, R. DR. 94. – Variantă: patruzecioptist, -ă (IBRĂILEANU, SP. CR. 98) adj.

PAȘOPTIST, -Ă adj., s. m. f. (participant) la Revoluția de la 1848 din țările române. ◊ (p. ext.) purtător al ideologiei acestora. (< pașopt + -ist)

pașoptíst, -ă s. (d. pașopt). Fam. Om de la pașopt, retrograd. V. pazvangiŭ.

patruzecioptist, ~ă smf, a vz pașoptist

PATRUZECIOPTIST, -Ă adj. v. pașoptist.

!pașoptist (desp. pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptiști; adj. f., s. f. pașoptistă, pl. pașoptiste

!pașoptist (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptiști; f. pașoptistă, pl. pașoptiste

pașoptist adj. m., s. m. (sil. mf. paș-), pl. pașoptiști; f. sg. pașoptistă, pl. pașoptiste