6 definiții pentru păunar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂUNÁR, păunare, s. n. (Rar) Loc unde se cresc sau se țin păuni. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -ar.

PĂUNÁR, păunare, s. n. (Rar) Loc unde se cresc sau se țin păuni. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -ar.

păunar [At: POLIZU / Pl: (1) ~e, (2-4) ~i / E: păun + -ar] 1 sn (Asr) Loc unde se țin sau se cresc păunii (1). 2-3 sm (Rar) Persoană care (crește sau) vinde păuni 4 sm (Reg) Jandarm.

PĂUNÁR, păunare, s. n. (Regional) Locul unde se țin sau se cresc păunii. In celar că mi-a băgat-o, în celar, în păunar. TEODORESCU, P. P. 20.

PĂUNÁR ~i m. rar Persoană care se ocupă cu creșterea păunilor. [Sil. pă-u-] /păun + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păunár (rar) (pă-u-) s. n., pl. păunáre

Intrare: păunar
  • silabație: pă-u-nar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păunar
  • păunarul
  • păunaru‑
plural
  • păunare
  • păunarele
genitiv-dativ singular
  • păunar
  • păunarului
plural
  • păunare
  • păunarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păunar

  • 1. rar Loc unde se cresc sau se țin păuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În celar că mi-a băgat-o, în celar, în păunar. TEODORESCU, P. P. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Păun + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09