17 definiții pentru pătuiac pătuiag pătiac pătiag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.

PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.

pătuiac sn [At: I. IONESCU, M. 403 / V: (reg) pătiac, pătiag, ~ag / Pl: ~ace și ~iece / E: pătui1 + -ac] (Reg) 1-6 Pătul1 (1, 4, 11, 14, 20, 23).

PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. 1. Podea improvizată din seînduri, crengi etc. așezată pe furci sau în copaci, la înălțimea celor mai de jos ramuri (care, în acest caz, o susțin) și pe care se clădește nutrețul (în special cocenii de porumb) pentru vite, spre conservare. Pe malul Oltului... fiecare copac sau pom mai mare e un pătuiac. PAMFILE, A. R. 225. Finul strîns cu îngrijire și așezat în pătuiace. VLAHUȚĂ, R. P. 53. 2. (Neobișnuit) Pat mic (suprapus) și rudimentar. (În forma pătuiag) Deasupra odăii noastre, ca un fel de pătuiag la care se poate ajunge pe o scară de lemn, odaia în care doarme jupîn Moțatu. STANCU, D. 353. – Variantă: pătuiág s. n.

PĂTUIÁC ~ce n. Pat improvizat la înălțime (din scânduri, crengi, frunze etc.) pe care se păstrează nutrețul pentru vite. /Din pătui

pătuiac n. pătul mic: fânul strâns și așezat în pătuiace.

pătuĭác și -ág n., pl. ĭece, ĭege (dim. d. pat). Pódină de păstrat fînu ca să nu-l ajungă umezeala orĭ vitele. (Poate fi și un copac).

PĂTUIÁG s. n. v. pătuiac.

PĂTUIÁG s. n. v. pătuiac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătuiác (pop.) s. n., pl. pătuiáce

pătuiác s. n., pl. pătuiáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTUIÁC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreț.)

PĂTUIÁC s. v. pătul, porumbar, porumbărie.

PĂTUIAC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreț.)

pătuiac s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar.

Intrare: pătuiac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătuiac
  • pătuiacul
  • pătuiacu‑
plural
  • pătuiace
  • pătuiacele
genitiv-dativ singular
  • pătuiac
  • pătuiacului
plural
  • pătuiace
  • pătuiacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătuiag
  • pătuiagul
  • pătuiagu‑
plural
  • pătuiage
  • pătuiagele
genitiv-dativ singular
  • pătuiag
  • pătuiagului
plural
  • pătuiage
  • pătuiagelor
vocativ singular
plural
pătiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătiag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)