6 definiții pentru pătucel păcel pătcel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pătucel sn [At: KLEIN, D. 395 / V: păcel, pătcel / Pl: ~e și (înv; sm) ~ei / E: pătuc + -el] (Îrg) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6). 5 (Spc) Un fel de pat1 construit din scânduri puse pe două capre de lemn, pe care se așază și se păstrează zestrea și hainele de sărbătoare. 6 Loc de pe cuptor unde dorm de obicei copiii.

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTUCÉL s. v. pătuc, pătuț.

Intrare: pătucel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătucel
  • pătucelul
  • pătucelu‑
plural
  • pătucele
  • pătucelele
genitiv-dativ singular
  • pătucel
  • pătucelului
plural
  • pătucele
  • pătucelelor
vocativ singular
plural
păcel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătcel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)