9 definiții pentru pătuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat1 + suf. -uc.

PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat1 + suf. -uc.

pătuc sn [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 127 / Pl: ~uri / E: pat1 + -uc] 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6).

PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. Să vină în fiecare dimineață, pășind în vîrful picioarelor, ca lîngă pătucul lui de copil, cînd nu se îndurau să-i deștepte somnul. C. PETRESCU, Î. II 81.

PĂTÚC ~uri n. (diminutiv de la pat) Pat prevăzut cu o îngrăditură (și fixat pe roți) în care sunt ținuți copiii mici. /pat + suf. ~uc

pătúc n., pl. e, pătuceán n., pl. ene (d. pat). Pat mic orĭ așternut mic care să servească drept pat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTÚC s. pătuț, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătie, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)

PĂTUC s. pătuț, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătic, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)

Intrare: pătuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătuc
  • pătucul
  • pătucu‑
plural
  • pătucuri
  • pătucurile
genitiv-dativ singular
  • pătuc
  • pătucului
plural
  • pătucuri
  • pătucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pătuc

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să vină în fiecare dimineață, pășind în vîrful picioarelor, ca lîngă pătucul lui de copil, cînd nu se îndurau să-i deștepte somnul. C. PETRESCU, Î. II 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pat + sufix -uc.
    surse: DEX '09 DEX '98