7 definiții pentru pătrățică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pătrăți sf [At: SADOVEANU, O. VIII, 452 / Pl: ~ici / E: pătrat + -ică] 1-6 (Șhp) Pătrățel (1-6).

PĂTRĂȚÍCĂ, pătrățele, s. f. (Rar) Pătrățel (2).

PĂTRĂȚÍCĂ, pătrățele, s. f. (Rar) Pătrățel (2). – Din pătrat + suf. -ică.

PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.

PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătrățícă (pă-tră-) s. f., g.-d. art. pătrățélei; pl. pătrățéle, art. pătrățélele

pătrățícă s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. pătrățélei; pl. pătrățéle

pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele

Intrare: pătrățică
pătrățică substantiv feminin
  • silabație: pă-tră- info
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrăți
  • pătrățica
plural
  • pătrățele
  • pătrățelele
genitiv-dativ singular
  • pătrățele
  • pătrățelei
plural
  • pătrățele
  • pătrățelelor
vocativ singular
plural

pătrățică

etimologie:

  • pătrat + sufix -ică.
    surse: DLRM