10 definiții pentru pătișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTIȘÓR, pătișoare, s. n. (Rar) Pătuț. – Pat1 + suf. -ișor.

pătișor sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oare / E: pat1 + -ișor] (Rar) 1-4 (Șhp) Pătuț (1-4). 5-6 (Spc) Pătuț (5-6).

PĂTIȘÓR, pătișoare, s. n. Pătuț. – Pat1 + suf. -ișor.

PĂTIȘÓR, pătișoare, s. n. Pătuț. Moșneagul se așeză pe un pătișor, lîngă sobă, după ce se dezbrăcă, greu, de palton. SADOVEANU, R. 111.

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătișór (rar) s. n., pl. pătișoáre

pătișór s. n., pl. pătișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTIȘÓR s. v. pătuc, pătuț.

Intrare: pătișor
pătișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătișor
  • pătișorul
  • pătișoru‑
plural
  • pătișoare
  • pătișoarele
genitiv-dativ singular
  • pătișor
  • pătișorului
plural
  • pătișoare
  • pătișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pătișor

etimologie:

  • Pat + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98