4 definiții pentru pănușer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂNUȘÉR, pănușere, s. n. (Reg.) Locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate. – Pănușă + suf. -ar.

PĂNUȘÉR, pănușere, s. n. (Reg.) Locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate. – Pănușă + suf. -ar.

pănușer sn [At: SFC III, 147 / Pl: ~e / E: pănușă + -ar] (Buc) Loc special amenajat, unde se păstrează, peste iarnă, pănușile (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pănușér (reg.) s. n., pl. pănușére

pănușér s. n., pl. pănușére

Intrare: pănușer
pănușer substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănușer
  • pănușerul
  • pănușeru‑
plural
  • pănușere
  • pănușerele
genitiv-dativ singular
  • pănușer
  • pănușerului
plural
  • pănușere
  • pănușerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pănușer

  • 1. regional Locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Pănușă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09