2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pănătare sf [At: COD. VOR. 164/16 / V: păript~ / Pl: ~tări / E: pănăta] (Înv) 1 Pătimire. 2 Suferință.

pănăta v [At: PSALT. SCH. 527/12 / V: bă~ / Pzi: panăt, ~tez / E: ml paenitere] (Înv) 1 vi A pătimi. 2-3 vir (Trs) A (se) plânge.

păriptare sf vz pănătare

2) pánăt (și -téz?), a pănăta v. intr. (lat. poenitére, a regreta). Vechĭ. Sufer chinurĭ grele. – Și a părătá. Azĭ (Hațeg) a să pănăta și (Pădurenĭ) a să bănăta (infl. de bănat), a suferi, a se văita.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂNĂTÁ vb. v. îndura, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.

pănăta vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pănătá (-..., át), vb. – A suferi, a pătimi. Lat. poenĭtēre (Candrea-Dens., 1319; Tiktin; REW 6630). Sec. XVI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pănătáre, pănătắri, s.f. (înv.) suferință, chin, pănătate.

Intrare: pănătare
pănătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănătare
  • pănătarea
plural
  • pănătări
  • pănătările
genitiv-dativ singular
  • pănătări
  • pănătării
plural
  • pănătări
  • pănătărilor
vocativ singular
plural
păriptare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pănăta
verb (V61)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • panătă
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panăt
(să)
  • panăt
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • paneți
(să)
  • paneți
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • pănătea
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pănătez
(să)
  • pănătez
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • pănătezi
(să)
  • pănătezi
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
bănăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)