2 intrări
11 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pănătare sf [At: COD. VOR. 164/16 / V: păript~ / Pl: ~tări / E: pănăta] (Înv) 1 Pătimire. 2 Suferință.
pănătáre, V. panăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bănăta v vz pănăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pănăta v [At: PSALT. SCH. 527/12 / V: bă~ / Pzi: panăt, ~tez / E: ml paenitere] (Înv) 1 vi A pătimi. 2-3 vir (Trs) A (se) plânge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păriptare sf vz pănătare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) pánăt (și -téz?), a pănăta v. intr. (lat. poenitére, a regreta). Vechĭ. Sufer chinurĭ grele. – Și a părătá. Azĭ (Hațeg) a să pănăta și (Pădurenĭ) a să bănăta (infl. de bănat), a suferi, a se văita.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pănătéz, V. panăt 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PĂNĂTÁ vb. v. îndura, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pănăta vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pănătá (-..., át), vb. – A suferi, a pătimi. Lat. poenĭtēre (Candrea-Dens., 1319; Tiktin; REW 6630). Sec. XVI.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pănătáre, pănătắri, s.f. (înv.) suferință, chin, pănătate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V61) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||