2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

pănătare sf [At: COD. VOR. 164/16 / V: păript~ / Pl: ~tări / E: pănăta] (Înv) 1 Pătimire. 2 Suferință.

pănătáre, V. panăt.

bănăta v vz pănăta

pănăta v [At: PSALT. SCH. 527/12 / V: bă~ / Pzi: panăt, ~tez / E: ml paenitere] (Înv) 1 vi A pătimi. 2-3 vir (Trs) A (se) plânge.

păriptare sf vz pănătare

BĂNĂTA vb. refl. Băn. Trans. 👉 PĂNĂTA [pănăta + bănat].

2) pánăt (și -téz?), a pănăta v. intr. (lat. poenitére, a regreta). Vechĭ. Sufer chinurĭ grele. – Și a părătá. Azĭ (Hațeg) a să pănăta și (Pădurenĭ) a să bănăta (infl. de bănat), a suferi, a se văita.

pănătéz, V. panăt 2.

Etimologice

pănăta (-..., at), vb. – A suferi, a pătimi. Lat. poenĭtēre (Candrea-Dens., 1319; Tiktin; REW 6630). Sec. XVI.

Sinonime

PĂNĂTA vb. v. îndura, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.

pănăta vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

Arhaisme și regionalisme

pănătare, pănătări, s.f. (înv.) suferință, chin, pănătate.

Intrare: pănătare
pănătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănătare
  • pănătarea
plural
  • pănătări
  • pănătările
genitiv-dativ singular
  • pănătări
  • pănătării
plural
  • pănătări
  • pănătărilor
vocativ singular
plural
păriptare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pănăta
pănăta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (V61)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • panătă
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panăt
(să)
  • panăt
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • paneți
(să)
  • paneți
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
pănăta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • pănătea
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pănătez
(să)
  • pănătez
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • pănătezi
(să)
  • pănătezi
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
bănăta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (V61)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bănăta
  • bănătare
  • bănătat
  • bănătatu‑
  • bănătând
  • bănătându‑
singular plural
  • banătă
  • bănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • banăt
(să)
  • banăt
  • bănătam
  • bănătai
  • bănătasem
a II-a (tu)
  • baneți
(să)
  • baneți
  • bănătai
  • bănătași
  • bănătaseși
a III-a (el, ea)
  • banătă
(să)
  • banete
  • bănăta
  • bănătă
  • bănătase
plural I (noi)
  • bănătăm
(să)
  • bănătăm
  • bănătam
  • bănătarăm
  • bănătaserăm
  • bănătasem
a II-a (voi)
  • bănătați
(să)
  • bănătați
  • bănătați
  • bănătarăți
  • bănătaserăți
  • bănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • banătă
(să)
  • banete
  • bănătau
  • bănăta
  • bănătaseră
bănăta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bănăta
  • bănătare
  • bănătat
  • bănătatu‑
  • bănătând
  • bănătându‑
singular plural
  • bănătea
  • bănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănătez
(să)
  • bănătez
  • bănătam
  • bănătai
  • bănătasem
a II-a (tu)
  • bănătezi
(să)
  • bănătezi
  • bănătai
  • bănătași
  • bănătaseși
a III-a (el, ea)
  • bănătea
(să)
  • bănăteze
  • bănăta
  • bănătă
  • bănătase
plural I (noi)
  • bănătăm
(să)
  • bănătăm
  • bănătam
  • bănătarăm
  • bănătaserăm
  • bănătasem
a II-a (voi)
  • bănătați
(să)
  • bănătați
  • bănătați
  • bănătarăți
  • bănătaserăți
  • bănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • bănătea
(să)
  • bănăteze
  • bănătau
  • bănăta
  • bănătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pănăta, panăt / pănăta, pănătezverb

învechit
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.