9 definiții pentru pămânțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂMÂNȚÉL, pămănțele, s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.

PĂMÂNȚÉL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.

PĂMÂNȚÉL ~e n. (diminutiv de la pământ) 1) Porțiune mică de pământ. 2) rar Varietate de argilă de culoare galbenă sau roșie folosită în pictură; lutișor. /pământ + suf. ~el

PĂMÎNȚÉL, pămînțele, s. n. 1. Kiselgur. Gospodinele mai folosesc... și felurite feluri de pămînturi și pămînțele de pe la prăvălii. PAMFILE, la CADE. 2. Lutișor.

pămînțél n., pl. e. Vest. Lutișor, humă de văruit părețiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pămânțél s. n., pl. pămânțéle

pămânțél s. n., pl. pămânțéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂMÂNȚÉL s. 1. v. diatomit. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)

PĂMÎNȚEL s. 1. (MIN.) diatomit, kiselgur, tripoli, pămînt de diatomee. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)

Intrare: pămânțel
pămânțel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pămânțel
  • pămânțelul
  • pămânțelu‑
plural
  • pămânțele
  • pămânțelele
genitiv-dativ singular
  • pămânțel
  • pămânțelului
plural
  • pămânțele
  • pămânțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)