13 definiții pentru păgubi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păgubi [At: CORESI, EV. 200 / Pzi: ~besc / E: pagubă] 1-2 vt A lipsi pe cineva sau ceva (de un câștig sau) de un bun material. 3 vt A pricinui o pagubă Si: (înv) a nevoi. 4 vt (C. i. un bun material) A pierde. 5 vt (Rar) A distruge. 6 vrp (Îrg) A i se provoca o pagubă. 7 vi (Îrg) A suferi o pierdere. 8 vi (Îrg) A fi lipsit de... 9 vt A aduce un prejudiciu moral. 10 vt A pricinui o știrbire a valorii. 11-12 vtrp (Îvp) A (se) supune judecății Si: a (se) osândi.

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. lntranz. și refl. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un cîștig. V. pierde. Așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da și de cumătru-său, lupul. CREANGĂ, P. 33. De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură, ca altă dată să nu te mai apuci de ea. NEGRUZZI, S. I 251. Unde-am fost, am păgubit. SEVASTOS, C. 85. Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește.Tranz. (Complementul indică o persoană) A cauza cuiva o pagubă sau o pierdere; a lipsi pe cineva de un cîștig sau de un bun al său. Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. REBREANU, R. II 227. Nu le poate conveni, pentru că-i păgubește. CARAGIALE, O. III 151. Să mă păgubească de nu știu cîte fălci de pămînt, pentru ce? ALECSANDRI, T. I 359.

A PĂGUBÍ ~ésc 1. intranz. A suferi o pagubă; a fi în pagubă. 2. tranz. (persoane) A supune unei pagube; a face să sufere o pagubă. /Din pagubă

păgubì v. 1. a da de pagubă: scumpul mai mult păgubește; 2. a face să păgubească.

păgubésc v. tr. (vsl. pagubiti, d. gubiti, a perde; rus. pogubitĭ). Pricinuĭesc pagubă: m’aĭ păgubit cu mulțĭ banĭ pin greșelile tăle. Sufer pagubă: am păgubit baniĭ în negoț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păgubí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 păgubeáscă

păgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgubeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂGUBÍ vb. 1. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.) 2. v. dăuna.

PĂGUBI vb. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.)

A păgubi ≠ a câștiga

Intrare: păgubi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păgubi
  • păgubire
  • păgubit
  • păgubitu‑
  • păgubind
  • păgubindu‑
singular plural
  • păgubește
  • păgubiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păgubesc
(să)
  • păgubesc
  • păgubeam
  • păgubii
  • păgubisem
a II-a (tu)
  • păgubești
(să)
  • păgubești
  • păgubeai
  • păgubiși
  • păgubiseși
a III-a (el, ea)
  • păgubește
(să)
  • păgubească
  • păgubea
  • păgubi
  • păgubise
plural I (noi)
  • păgubim
(să)
  • păgubim
  • păgubeam
  • păgubirăm
  • păgubiserăm
  • păgubisem
a II-a (voi)
  • păgubiți
(să)
  • păgubiți
  • păgubeați
  • păgubirăți
  • păgubiserăți
  • păgubiseți
a III-a (ei, ele)
  • păgubesc
(să)
  • păgubească
  • păgubeau
  • păgubi
  • păgubiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)