păgânire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: păgâni] 1-2 (Trai sau) comportare ca de păgân (1, 3) Si: păgânit¹ (1-2). 3 Abatere de la normele religiei creștine. 4 Înrăire. 5 Convertire la o altă religie decât cea creștină. 6 (Spc) Convertire la islamism. 7 (Spc) Adoptare a unor convingeri ateiste.

păgâni [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 74^r/23 / Pzi: ~nesc / E: păgân] (Îvp) 1-2 vi (A trăi sau) a se comporta ca un păgân (1, 3). 3 vi A se abate de la normele religiei creștine Vz a păcătui. 4 vr A se înrăi. 5-6 vtr A (se) converti la o altă religie decât cea creștină Si: a (se) păgâniza (1-2). 7-8 vtr (Spc) A (se) converti la islamism Si: a (se) turci, a (se) păgâniza (3-4).

PĂGÎNÍ, păgînesc, vb. IV. Tranz. A face să devină păgîn, a converti la păgînism. Vine să ne răpească pămîntul, femeile și copiii noștri, ca să-i turcească și să-i păgînească. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Refl. A se face păgîn, a deveni păgîn. Scoală, doamne, nu dormi, Că de cînd ai adormit... Florile te-or cotropit Și lumea s-o păgînit. PAMFILE, A. R. 12.

A SE PĂGÂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni păgân; a se transforma în păgân. 2) pop. A deveni câinos la inimă (ca un păgân). /Din păgân

A PĂGÂNÍ ~ésc tranz. A face să se păgânească. /Din păgân

2) păgînésc v. tr. (d. păgîn. V. pîngăresc). Prefac în păgîn. V. refl. Devin păgîn.

păgâní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 să păgâneáscă

păgâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgâneáscă

PĂGÂNÍ vb. v. turci.

păgîni vb. v. TURCI.