8 definiții pentru pădureancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pădureancă[1] sf [At: ALECSANDRI, T. I, 437 / Pl: ~ence / E: pădurean + -că] 1 Femeie care trăiește în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădureană (1). 2 (Mtp; reg; art) Muma-pădurii. corectată

  1. În original, incorect accentuat: pădureancă LauraGellner

PĂDUREÁNCĂ, pădurence, s. f. Femeie care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădurean + suf. -că.

PĂDUREÁNCĂ, pădurence, s. f. Femeie care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădurean + suf. -că.

PĂDUREÁNCĂ, pădurence, s. f. Femeie care trăiește într-o regiune păduroasă sau muntoasă. Pădureanca [titlu]. SLAVICI, O. I 210.

PĂDUREÁNCĂ ~énce f. Femeie care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. /pădurean + suf. ~că


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pădureáncă s. f., g.-d. art. păduréncei; pl. pădurénce

pădureáncă s. f., g.-d. art. păduréncei; pl. pădurénce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂDUREÁNCA s. art. v. mama-pădurii.

pădureanca s. art. v. MAMA-PĂDURII.

Intrare: pădureancă
pădureancă substantiv feminin
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădureancă
  • pădureanca
plural
  • pădurence
  • pădurencele
genitiv-dativ singular
  • pădurence
  • pădurencei
plural
  • pădurence
  • pădurencelor
vocativ singular
plural