păcuină sf [At: CIHAC, I, 200 / V: pec~ / A: (și) păcu~ / Pl: ~ni, ~ne / E: ml pecuina] 1 (Reg; mpl) Vite mici. 2-3 (Spc; csc) Oi (cu lapte) Vz mânzare. 4 (Trs; lpl) Orătănii. 5 (Trs) Fermă.

PĂCUINĂ, păcuini, s. f. (Regional) Oaie. Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rîu, cînd păcuini Înfricate de vrun tropot Fac să sune glas de clopot. COȘBUC, P. II 167.

păcuínă f., pl. e și ĭ (lat. pecuina, d. pecuinus, de vită). Nord. Oaĭe, maĭ ales care dă lapte. (Sin. cu mînzare).

pecuină sn vz păcuină

păcuină (reg.) s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini

păcuină (reg.) s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini

păcuina s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini

păcuină (păcuini), s. f. – Oaie cu lapte. Lat. pecuῑna (Candrea), sau, după Pușcariu 1236; Candrea-Dens., 1301 și REW 6327, din lat. *pecorina. În Banat, Trans. și Maram.

PĂCUINĂ s. v. oaie, strămior.

păcuină s. v. OAIE. STRĂMIOR.

păcuină, păcuini, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă.

păcuínă, s.f. v. pecuină („oaie cu lapte”).

păcuină, s.f. – v. pecuină („oaie cu lapte”).

pecuină, pecuine, (păcuină), s.f. – Oaie cu lapte; mulgări, mândzări: „Stâna numără până la 500-600 de oi cu lapte, numite pecuine…” (Bârlea, 1924). – Lat. pecuina „de animal” (MDA).

pecuină, -e, s.f. – Oaie cu lapte; mulgări, mândzări: „Stâna numără până la 500-600 de oi cu lapte, numite pecuine…” (Bârlea 1924). – Lat. pecuina.