8 definiții pentru păcăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.

PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.

păcăni vi [At: SĂM. II, 503 / Pzi: 3 păcăne, ~nește / E: pac1 + -ăni] A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat Si: a țăcăni.

PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt și sacadat; a face «pac», a pocăni,[1] a țăcăni. În glasul lui bubuiau tunurile, păcăneau mitralierele. CAMILAR, N. II 177. Pe lîngă ogoare întinse lăsate în paragină, păcănea grăbit murgul din copite. SADOVEANU, O. I 482.

  1. Probabil pocni. Forma pocăni nu este consemnată în dicționar. — gall

păcănésc v. intr. (d. pac-pac). Produc des sunetu pac: a păcăni din geamparale, geamparalele păcănesc. V. pocănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 păcăneáscă

păcăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pacănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pacăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCĂNÍ vb. a pârâi, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)

PĂCĂNI vb. a pîrîi, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)

Intrare: păcăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcăni
  • păcănire
  • păcănit
  • păcănitu‑
  • păcănind
  • păcănindu‑
singular plural
  • păcănește
  • păcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcănesc
(să)
  • păcănesc
  • păcăneam
  • păcănii
  • păcănisem
a II-a (tu)
  • păcănești
(să)
  • păcănești
  • păcăneai
  • păcăniși
  • păcăniseși
a III-a (el, ea)
  • păcănește
(să)
  • păcănească
  • păcănea
  • păcăni
  • păcănise
plural I (noi)
  • păcănim
(să)
  • păcănim
  • păcăneam
  • păcănirăm
  • păcăniserăm
  • păcănisem
a II-a (voi)
  • păcăniți
(să)
  • păcăniți
  • păcăneați
  • păcănirăți
  • păcăniserăți
  • păcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • păcănesc
(să)
  • păcănească
  • păcăneau
  • păcăni
  • păcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păcăni

  • 1. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pocni țăcăni attach_file 2 exemple
    exemple
    • În glasul lui bubuiau tunurile, păcăneau mitralierele. CAMILAR, N. II 177.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă ogoare întinse lăsate în paragină, păcănea grăbit murgul din copite. SADOVEANU, O. I 482.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pac + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98