9 definiții pentru pârâtură părâtură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

pârâtu sf [At: LB / V: pă~[1] / Pl: ~ri / E: pârî + -tură] (Înv) 1-9 Pârâre (1-9). 10 Denunțare. corectată

  1. În original, greșit tipărit: pâ~ LauraGellner

PÂRÂTÚRĂ ~i f. înv. v. PÂRĂ. /a pârî + suf. ~tură

părâtu sf vz pârâtură

pîrîtúră f., pl. ĭ. Acuzațiune, cap de acuzațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pârâtúră s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.

pîrîtu s. v. ACUZARE. ACUZAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.

Intrare: pârâtură
pârâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâtu
  • pârâtura
plural
  • pârâturi
  • pârâturile
genitiv-dativ singular
  • pârâturi
  • pârâturii
plural
  • pârâturi
  • pârâturilor
vocativ singular
plural
părâtură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.