3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

pânzare sf [At: UDRESCU, GL. / V: (sst) ~ră / Pl: ~zări / E: pânză + -are] (Reg) 1-2 Pânză (1-2).

PÂNZAR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

PÂNZAR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

pânzar [At: BIBLIA (1688), 202/27 / V: (reg) ~zer sm / Pl: (1-2) ~i, (3-4) ~e / E: pânză + -ar] 1-2 sm (Îrg) (Țesător sau) negustor de pânzeturi. 3 sn (Reg) Sul la războiul de țesut pe care se înfășoară pânza țesută. 4 sn (Înv; Mol) Corabie cu pânze.

pânza sf vz pânzare

pânzer sm vz pânzar

PÎNZAR, pînzari, s. m. (Învechit) Țesător sau negustor de pînzeturi. Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. (Cu pronunțare regională) Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitoriul de țesut. DONICI, la TDRG.

PÂNZAR ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în producerea pânzei. 2) înv. Negustor de pânză. /pânză + suf. ~ar

pânzar m. fabricant sau negustor de pânzeturi.

pînzár m. Fabricant orĭ vînzător de pînză. S. n., pl. e. Vechĭ. Corabie moldovenească cu pînze (V. caíc).

Ortografice DOOM

pânzar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzari

pânzar2 (sul la războiul de țesut; corabie) s. n., pl. pânzare

pânzar2 (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzare

pânzar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzari

pânzar (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzare

pânzar (persoană) s. m., pl. pânzari

Sinonime

PÂNZARE s. v. pânză.

pînzare s. v. PÎNZĂ.

Intrare: pânzare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzare
  • pânzarea
plural
  • pânzări
  • pânzările
genitiv-dativ singular
  • pânzări
  • pânzării
plural
  • pânzări
  • pânzărilor
vocativ singular
plural
pânzară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pânzar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzar
  • pânzarul
  • pânzaru‑
plural
  • pânzari
  • pânzarii
genitiv-dativ singular
  • pânzar
  • pânzarului
plural
  • pânzari
  • pânzarilor
vocativ singular
  • pânzarule
  • pânzare
plural
  • pânzarilor
pânzer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pânzar (sul, corabie)
pânzar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzar
  • pânzarul
  • pânzaru‑
plural
  • pânzare
  • pânzarele
genitiv-dativ singular
  • pânzar
  • pânzarului
plural
  • pânzare
  • pânzarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pânzar, pânzarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Țesător sau negustor de pânzeturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitoriul de țesut. DONICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Pânză + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pânzare” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1