9 definiții pentru pântecel pânticel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

pântecel sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 95v/20 / V: (reg) ~tic~ / Pl: ~e / E: pântece + -el] 1-6 (Rar; șhp) Pântece (1-2, 26) (mic) Si: (reg) pântecuț (1-6).

PÂNTECÉL, pântecele, s. n. Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

PÎNTECÉL, pîntecele, s. n. Diminutiv al lui pîntece.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecél s. n., pl. pântecéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNTECÉL s. (ANAT.) burtică, burticică, pântecuț.

PÎNTECEL s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecuț.

Intrare: pântecel
pântecel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecel
  • pântecelul
  • pântecelu‑
plural
  • pântecele
  • pântecelele
genitiv-dativ singular
  • pântecel
  • pântecelului
plural
  • pântecele
  • pântecelelor
vocativ singular
plural
pânticel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pântecel pânticel

etimologie:

  • Pântece + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09