4 definiții pentru pângăriciune păngăriciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pângăriciune sf [At: DOSOFTEI, PS. 370/12 / V: (înv) păn~ / Pl: ~ni / E: pângări + -ciune] 1 (Înv) Păcat2. 2 (Îrg; ccr) Spurcăciune. 3 (Bis; Mun) Aliment interzis în perioada postului. 4 (Mun) Mâncare care produce scârbă. 5 (Mun) Mâncare gătită prost. 6 (Mun) Om care vorbește urât, necuviincios Si: (reg) pângăritură (6). 7 (Bis; Mun) Persoană care mânâncă de dulce în zilele de post Si: (reg) pângăritură (7).

păngăriciune sf vz pângăriciune


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. și reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbește urât, necuviincios; pângâritură. 6. persoană care mănâncă de dulce în zilele de post.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

pângăriciúne, pângăriciuni s. f. 1. (Înv.) Păcat. 2. Epitet depreciativ dat unei persoane care mănâncă de dulce în zilele de post; pângăritură. [Var.: păngăriciúne s. f.] – Din pângări + suf. -ciune.

Intrare: pângăriciune
pângăriciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pângăriciune
  • pângăriciunea
plural
  • pângăriciuni
  • pângăriciunile
genitiv-dativ singular
  • pângăriciuni
  • pângăriciunii
plural
  • pângăriciuni
  • pângăriciunilor
vocativ singular
plural
păngăriciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.