Definiția cu ID-ul 925242:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚĂRÎRE s. f. Faptul de a(se) oțărî; supărare mare, mînie, furie; indignare. Fată hăi! vină-ncoace! strigă el cu oțărîre, holbîndu-se la dînsa. SADOVEANU, Z. C. 149. – Variantă: oțerire (NEGRUZZI, S. I 7) s. f