oștează sf [At: (a. 1785) ap. KLEIN, D. 148 / V: (reg) hoșteațe sfp, ~tază, ~ez, ~eză, uștez sn / Pl: ~eze și (1-2, rar) ~ezi / E: mg hóstád] 1 (Trs, mpl) Cartier situat la marginea unui oraș Si: mahala, suburbie. 2 (Lpl) Grup izolat de case la marginea satului. 3 (Lpl) Pârleazuri peste îngrădituri.