7 definiții pentru oxidativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv.

OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv.

oxidativ, ~ă a [At: PARHON, B. 109 / Pl: ~i, ~e / E: oxida + -(a)tiv] 1-2 Care are proprietatea de a oxida (1-2). 3 (Med) Care influențează arderile din organism (3).

OXIDATÍV, -Ă adj. 1. Care poate oxida; oxidant. 2. Care influențează arderile din organism. [Et. incertă].

OXIDATÍV, -Ă adj. care produce oxidare. (< germ. oxidativ)

OXIDATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a oxida; cu ajutorul căruia se face oxidarea. 2) biol. Care stimulează procesele de ardere din organismele vii; oxidant. /a oxida + suf. ~tiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve

oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. sg. oxidatívă, pl. oxidatíve

Intrare: oxidativ
oxidativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxidativ
  • oxidativul
  • oxidativu‑
  • oxidati
  • oxidativa
plural
  • oxidativi
  • oxidativii
  • oxidative
  • oxidativele
genitiv-dativ singular
  • oxidativ
  • oxidativului
  • oxidative
  • oxidativei
plural
  • oxidativi
  • oxidativilor
  • oxidative
  • oxidativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oxidativ

  • 1. Care are proprietatea de a oxida.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. biologie Care influențează arderile din organism; oxidant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: oxidant (adj.)

etimologie:

  • Oxida + sufix -tiv.
    surse: DEX '98 DEX '09