14 definiții pentru oxidație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation.

OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation.

oxidație sf [At: ASACHI, L. 582/39 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr oxydation] 1-2 Oxidare (1-2). 3 (Înv; d. sânge) Oxigenare (1).

OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare.

OXIDÁȚIE s.f. Oxidare. [Gen. -iei, var. oxidațiune s.f. / cf. fr. oxydation].

OXIDÁȚIE s. f. oxidare. (< fr. oxydation)

oxidați(un)e f. acțiunea de a oxida și starea lucrului oxidat.

*oxidațiúne f. (d. oxidez). Acțiunea de a saŭ de a se oxida. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)

oxidáție s. f. (sil. -ți-e), art. oxidáția. (sil. -ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OXIDÁȚIE s. v. hematoză, oxigenare.

OXIDAȚIE s. (CHIM.) oxidare, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)

oxidație s. v. HEMATOZĂ. OXIGENARE.

Intrare: oxidație
oxidație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxidație
  • oxidația
plural
  • oxidații
  • oxidațiile
genitiv-dativ singular
  • oxidații
  • oxidației
plural
  • oxidații
  • oxidațiilor
vocativ singular
plural

oxidație

etimologie: