5 definiții pentru oxiclorură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.

OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.

oxicloru sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr oxyclorure] (Chm) 1 Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. 2 (Îs) ~ de carbon Fosgen.

OXICLORÚRĂ s.f. Combinație a unui corp cu oxigenul și cu clorul. [< fr. oxychlorure].

OXICLORÚRĂ s. f. combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. (< fr. oxychlorure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oxiclorúră s. f., g.-d. art. oxiclorúrii; pl. oxiclorúri

Intrare: oxiclorură
oxiclorură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxicloru
  • oxiclorura
plural
  • oxicloruri
  • oxiclorurile
genitiv-dativ singular
  • oxicloruri
  • oxiclorurii
plural
  • oxicloruri
  • oxiclorurilor
vocativ singular
plural

oxiclorură

  • 1. chimie Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Oxiclorură de carbon = fosgen
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: