ovin, ~ă [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr ovin] 1 sf (Lpl) Denumire generică pentru oi. 2 sf (Șls) Exemplar din familia ovinelor (1). 3 a Din familia oilor și a caprelor. 4 a (D. produse) De oaie sau de capră.

OVIN, -Ă, ovini, -e, adj. De oaie, din familia sau din speța oii și a caprei. Rasă ovină. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie a rumegătoarelor, avînd ca genuri principale oaia și capra; (la sg.) animal care face parte din această subfamilie.

OVIN, -Ă adj. Referitor la oi sau la capre. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, din care fac parte oaia și capra; (la sg.) animal din această subfamilie. [Cf. fr. ovin, lat. ovinus].

OVIN, -Ă I. adj. referitor la oi. II. s. f. pl. subfamilie a rumegătoarelor: oaia. (< fr. ovin, lat. ovinus)

OVIN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de ovine; propriu ovinelor. 2) (despre produse) Care provine de la ovine. /<fr. ovine

OVINĂ ~e f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie medie, cornute, având corpul acoperit cu lână (reprezentanți: oaia, capra, muflonul etc.). 2) Animal din acest grup. /<fr. ovine

*ovín, -ă adj. (lat. ovinus. V. oină 2). De oaĭe: rasa ovină.

ovin adj. m., pl. ovini; f. ovină, pl. ovine

ovină s. f., g.-d. art. ovinei; pl. ovine

ovin adj. m., pl. ovini; f. ovină, pl. ovine

ovină s. f., g.-d. art. ovinei; pl. ovine

ovin adj. m., pl. ovini; f. sg. ovină, pl. ovine

ovine s. f. pl.

Festuca ovina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori cca 8, în spiculețe mov, în paniculă erectă, de obicei unilaterală. Frunze albastre cu lamina filiformă, răsucită, la vîrf scabră. Plantă perenă, ierboasă, cu rădăcină fibroasă. Are soiul „Glauca” cu frunze de culoare argintie-albastră folosit, mai ales. în mozaicuri pentru marcarea liniilor de contrast și chiar în grupe, dînd efecte decorative deosebite.