2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.

oval, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 132 / V: (îvr) sf / Pl: ~i, ~e / E: fr ovale, it ovale, ger oval] 1 sn Curbă convexă închisă, cu o axă simetrică, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare punct al ei. 2-3 sn Formă sau contur asemănător cu ovalul (1). 4 (Fig) sn Față. 5 a Care are forma unui oval (1) Si: eliptic.

OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.

OVÁL2, -Ă, ovali, -e, adj. Care are forma unui oval1. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos... își examină ceafa și cutele rochiei în spate. C. PETRESCU, C. V. 167. Văzu un băiat cu fața ovală. EMINESCU, N. 81. Piața se întinde ovală pe un neted șes. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ (Adverbial) Rotunjește oval unghiile, taie pielițele. C. PETRESCU, C. V. 259.

OVÁL1, ovale, s. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decît în oricare alt punct de pe ea; formă sau contur asemănător eu figura descrisă mai sus (ca un ou, ca o elipsă). Ochii negri, gura mică, nasul fin Și-un oval tăiat cu artă. HOGAȘ, M. N. 50. Ovalul figurii... se încheia cu un farmec nespus în gropița aceea drăgălașă din bărbie. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. Se găsesc și rotocoale sau ovale de piatră teșită. ODOBESCU, S. II 146.

OVÁL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. // s.f. (Mat.) Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr. ovale, it. ovale, germ. oval, cf. lat. ovum – ou].

OVÁL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale)

OVÁL2 ~ă (~i, ~e) Care este de forma unui ou de găină; cu forma unei curbe convexe închise. /<fr. ovale

OVÁL1 ~e n. 1) Figură plană formată dintr-o curbă convexă închisă, asemănătoare cu contururile unui ou de găină. 2) Formă care amintește contururile unui ou. /<fr. ovale

*ovál, -ă adj. (fr. oval, d. lat. ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl. e și urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief): ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals ovoid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ovál1 adj. m., pl. ováli; f. oválă, pl. ovále

ovál adj. m., pl. ováli; f. sg. oválă, pl. ovále

ovál s. n., pl. ovaluri (ovale); adj. m. pl. ovali, f. ovală, pl. ovale


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OVÁL adj., s. 1. adj. v. eliptic. 2. s. v. față.

OVAL s. față, figură, fizionomie, obraz, profil. (Un ~ cunoscut.)

Intrare: oval (adj.)
oval1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oval
  • ovalul
  • ovalu‑
  • ova
  • ovala
plural
  • ovali
  • ovalii
  • ovale
  • ovalele
genitiv-dativ singular
  • oval
  • ovalului
  • ovale
  • ovalei
plural
  • ovali
  • ovalilor
  • ovale
  • ovalelor
vocativ singular
plural
Intrare: oval (s.n.)
oval2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oval
  • ovalul
  • ovalu‑
plural
  • ovale
  • ovalele
genitiv-dativ singular
  • oval
  • ovalului
plural
  • ovale
  • ovalelor
vocativ singular
plural
oval3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oval
  • ovalul
  • ovalu‑
plural
  • ovaluri
  • ovalurile
genitiv-dativ singular
  • oval
  • ovalului
plural
  • ovaluri
  • ovalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oval (adj.)

  • 1. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: eliptic attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos... își examină ceafa și cutele rochiei în spate. C. PETRESCU, C. V. 167.
      surse: DLRLC
    • Văzu un băiat cu fața ovală. EMINESCU, N. 81.
      surse: DLRLC
    • Piața se întinde ovală pe un neted șes. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Rotunjește oval unghiile, taie pielițele. C. PETRESCU, C. V. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

oval (s.n.)

  • 1. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ochii negri, gura mică, nasul fin Și-un oval tăiat cu artă. HOGAȘ, M. N. 50.
      surse: DLRLC
    • Ovalul figurii... se încheia cu un farmec nespus în gropița aceea drăgălașă din bărbie. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.
      surse: DLRLC
    • Se găsesc și rotocoale sau ovale de piatră teșită. ODOBESCU, S. II 146.
      surse: DLRLC

etimologie: