ova sf vz iova

OVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unei jumătăți de ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove.

iova sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 14/38 / V: ova / Pl: ~le / E: tc yova] (Tcî) Taxă impusă creștinilor din Imperiul Otoman.

ovă sf [At: CADE / Pl: ove / E: fr ove] Ornament în relief, de forma unui ou, folosit în arhitectură, în ornamentația mobilierului sculptat și a giuvaerelor.

OVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unui ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove.

OVĂ s.f. (Arhit.) Motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou. [< fr. ove].

OVĂ s. f. motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou, la cornișe și capiteluri, la mobilier sculptat și giuvaiere. (< fr. ove)

OVĂ ove f. Ornament arhitectural de forma unui ou. /<fr. ove

ovă s. f., g.-d. art. ovei; pl. ove

ovă s. f., g.-d. art. ovei; pl. ove

ovă s. f., g.-d. art. ovei; pl. ove

iova (-ale), s. f. – Contribuție. Tc. yova (Loebel 250). Sec. XVIII, înv.

iova s.f. (înv.) impozit, contribuție, dare impusă de Sultan creștinilor din Turcia.