3 definiții pentru otrăvitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otrăvitu sf [At: TEODORESCU, P. P. 383 / Pl: ~ri / E: otrăvi + -tură] (Îrg) 1-3 Otrăvire (1-3).

OTRĂVITÚRĂ, otrăvituri, s. f. (Învechit și popular) Otrăvire. Toate descîntecele și otrăviturile... să fugiți. TEODORESCU, P. P. 393.

OTRĂVITÚRĂ, otrăvituri, s. f. (Pop.) Otrăvire. – Din otrăvi + suf. -(i)tură.

Intrare: otrăvitură
otrăvitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrăvitu
  • otrăvitura
plural
  • otrăvituri
  • otrăviturile
genitiv-dativ singular
  • otrăvituri
  • otrăviturii
plural
  • otrăvituri
  • otrăviturilor
vocativ singular
plural

otrăvitură

etimologie:

  • otrăvi + sufix -(i)tură.
    surse: DLRM