4 definiții pentru otomicoză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose.

OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose.

otomico sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr otomycise] (Med) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali.

OTOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamație a conductului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziții vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciupercă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otomicóză s. f., pl. otomicóze

Intrare: otomicoză
otomicoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otomico
  • otomicoza
plural
  • otomicoze
  • otomicozele
genitiv-dativ singular
  • otomicoze
  • otomicozei
plural
  • otomicoze
  • otomicozelor
vocativ singular
plural

otomicoză

  • 1. medicină Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: