6 definiții pentru otfel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTFÉL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély.

OTFÉL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély.

otfel sm [At: CADE / V: ~fial / Pl: ~i / E: mg vöfély] (Ban) 1 Persoană care conduce mireasa la biserică, în fruntea unei cete de tineri. 2 Frate de mireasă.

OTFÉL, otfeli, s. m. (Regional) Flăcău care se află în fruntea alaiului care conduce mireasa la biserică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otfél (reg.) s. m., pl. otféli

Intrare: otfel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otfel
  • otfelul
  • otfelu‑
plural
  • otfeli
  • otfelii
genitiv-dativ singular
  • otfel
  • otfelului
plural
  • otfeli
  • otfelilor
vocativ singular
  • otfelule
  • otfele
plural
  • otfelilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otfel

  • 1. regional Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: