otavă sf [At: DOSOFTEI, PS. 72/3 / Pl: (reg) otăvi și otăvuri, ~ve / E: bg отава, srb otava] 1 Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (Pex) Teren pe care crește acest fel de iarbă. 3 (Reg) Grâu răsărit din semințele scuturate la strângerea recoltei Si: (reg) otăvitură (2), samuraslă.